joi, 14 mai 2009
miercuri, 25 martie 2009
marți, 24 martie 2009
De la o poveste... :D
ce se intamplase cu romul din sticla ingropata? si acum stii sa calci camasi?
stii ca memoria mea nu e foarte incapatoare, nu stiu tot, dar nici nu am nevoie sa stiu tot.
nici macar fusta aia urata nu mi-o amintesc.
stiu in schimb patul lui mihai in care mi s-a facut rau :)) va rog, fara detalii!
sunt convinsa ca de fapt ai mai multe amintiri, unele nu-s de povestit publicului:))
daca am fi stiut cum privim acum inapoi, tot nu puteam sa "traim" mai intens! eu asa imi amintesc, ne-am bucurat de fiecare plecare, de fiecare zi, de fiecare ora, de fiecare prieten-achizitie noua sau pe care ii aveam deja.
despre de orele de somn, probabil ne multumeam cu alte emotii, nu aveam nevoie de somn.
da, am "evoluat", nu mai stau cu teama daca ma lasa tata sa merg sau nu in tabara, nu mai beau vin pana mi se face rau (beau whisky cu red bull - in ordinea asta), nu ma mai indragostesc de nici un judet, nu mai am emotii cand trec pe langa cutia postala, nu mai vine lushu sa doarma in patul meu ca sa il apar:)
nu-mi mai amintesc ultima data cand m-am plimbat prin ploaie, cum imi placea tare mult.
multe s-au schimbat, mai multe au ramas la fel.
multe amintiri frumoase, mare parte comune, ca doar "buna! noi suntem monica!" :)
stii ca memoria mea nu e foarte incapatoare, nu stiu tot, dar nici nu am nevoie sa stiu tot.
nici macar fusta aia urata nu mi-o amintesc.
stiu in schimb patul lui mihai in care mi s-a facut rau :)) va rog, fara detalii!
sunt convinsa ca de fapt ai mai multe amintiri, unele nu-s de povestit publicului:))
daca am fi stiut cum privim acum inapoi, tot nu puteam sa "traim" mai intens! eu asa imi amintesc, ne-am bucurat de fiecare plecare, de fiecare zi, de fiecare ora, de fiecare prieten-achizitie noua sau pe care ii aveam deja.
despre de orele de somn, probabil ne multumeam cu alte emotii, nu aveam nevoie de somn.
da, am "evoluat", nu mai stau cu teama daca ma lasa tata sa merg sau nu in tabara, nu mai beau vin pana mi se face rau (beau whisky cu red bull - in ordinea asta), nu ma mai indragostesc de nici un judet, nu mai am emotii cand trec pe langa cutia postala, nu mai vine lushu sa doarma in patul meu ca sa il apar:)
nu-mi mai amintesc ultima data cand m-am plimbat prin ploaie, cum imi placea tare mult.
multe s-au schimbat, mai multe au ramas la fel.
multe amintiri frumoase, mare parte comune, ca doar "buna! noi suntem monica!" :)
:P
Eu o sa ma supar ca voi nu puneti nimic si nu scrieti nimic si nu dati accept nici macar la invitatia de a face parte din autori asa ca o sa sterg blogu asta daca nu-mi vine nicio idee mai buna.
Pana atunci... am sa mai pun cate ceva :D
Pana atunci... am sa mai pun cate ceva :D
duminică, 22 martie 2009
Gelu
De la Gelu am invatat ca tineretea nu e o varsta ci o stare.
Tot de la Gelu am invatat ca nu exista sacrificii prea mari cand iubesti, ca in dragoste e permis orice si cand vezi ca nu este absolut nici o cale, mai bine il eliberezi pe cel de langa tine.
De la Gelu am invatat ca poti avea 40 de ani si prieteni de 17.
De la Gelu am invatat ca oricat ai darui, niciodata nu e suficient.
Am invatat ca atunci cand simti ca nu mai poti lupta pentru tine trebuie sa gasesti puterea de a lupta pentru ceilalti.
Am invatat ca nu trebuie sa astepti o rasplata pentru ce daruiesti, ci sa-ti iei bucuria tocmai din faptul ca poti face pe altii fericiti.
Gelu a stiut mereu sa exprime stari care noi nu am stiut sa le exteriorizam. El, pensula si culorile lui au facut atat de multe in viata noastra...
De la Gelu am invatat ca mergem prin viata ca niste umbre. Ne intalnim, ne despartim si ne urmam fiecare calea. Mergem prin viata ca niste umbre, dar lasam urme.
Iar el a lasat urme in viata noastra.
N-o sa uitam apusurile de pe dealul Babadag privite de la etajul 3 din balconul lui Gelu, cu fundul pe butoaiele de muraturi.
N-am sa uit noptile la grota langa focul de tabara si cantecele de pe stanci. N-am sa uit frigul si muschii de copac pe care ii aduna Gelu din padure sa ii tinem sub noi.
N-am sa uit ceaunul imens pe care il taraia prin padure ca sa ne aduca si sa ne faca noua ciorba de peste. Nu am sa uit blugii lui pictati, palaria cu suvita blonda a Adinei, closca cu puii primita cadou de la Mada.
Da, Gelu a lasat urme.
A lasat picturi, a lasat oameni, ceea ce este cel mai important. Si in viata mea a lasat multe urme, chiar daca a fost de multe ori o umbra.
Cu veselia lui molipsitoare. Unii oameni zic ca e nebun si vorbesc serios. Si eu zic ca e nebun, doar ca nebunia e o calitate
de la Madalina...
ha,ha....ce poza..ce vremuri!
eu de cate ori ma gandesc la sulina si la voi...imi vine in minte ziua aia cand am batut coclaurii cu hartia de turnesol in mana sa luam ph-ul fiecarei baltoace care ne iesea in cale...nici azi nu o sa inteleg...de ce (si chiar daca o sa inteleg de ce, nu o sa inteleg de ce o zi intreaga chinul de a sta cu marea la 2 pasi,fara macar o baie mica).
despre tunsoarea mea periuta...doar ce dadusem admiterea la arte si pana la imbarcarea spre sulina mai erau 2 ore...timp in care am ramas cu coada mea prinsa cu elastic rosu in mana.
cat despre gelu...merita vazut! :P (eu vb, care de 3 zile sunt pe aici si nu l-am cautat...rusine sa-mi fie!).
acum ramane intrebarea...moni, pe cand la sulina?
eu de cate ori ma gandesc la sulina si la voi...imi vine in minte ziua aia cand am batut coclaurii cu hartia de turnesol in mana sa luam ph-ul fiecarei baltoace care ne iesea in cale...nici azi nu o sa inteleg...de ce (si chiar daca o sa inteleg de ce, nu o sa inteleg de ce o zi intreaga chinul de a sta cu marea la 2 pasi,fara macar o baie mica).
despre tunsoarea mea periuta...doar ce dadusem admiterea la arte si pana la imbarcarea spre sulina mai erau 2 ore...timp in care am ramas cu coada mea prinsa cu elastic rosu in mana.
cat despre gelu...merita vazut! :P (eu vb, care de 3 zile sunt pe aici si nu l-am cautat...rusine sa-mi fie!).
acum ramane intrebarea...moni, pe cand la sulina?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)